familia crestina

SECRETUL FERICIRII ÎN FAMILIE

SECRETUL FERICIRII ÎN FAMILIE

Cine nu-şi doreşte fericirea în cămin? Cine nu-şi doreşte acea stare de împlinire, de satisfacţie, de ambianţă plăcută… acea stare pe care adeseori o definim ca fiind: "Colţul de Rai.” Toţi ne dorim cu adevărat fericirea în căminul nostru. Cu părere de rău însă, trebuie să recunoaştem faptul că această "stare de spirit” este foarte rar întâlnită astăzi în sânul familiei sau, în unele cazuri, de ce să n-o recunoaştem, este inexistentă. Acolo unde fericirea nu este, s-a întâmplat ceva, ceva nu este la locul lui, ceva lipseşte; situaţia trebuie analizată s-au inversat priorităţile, trebuiesc reaşezate. Secretul fericirii în viaţa de familie este definit doar de Dumnezeu. Marele predicator, C. H. Spurgeon, spunea: "Când căminul este condus după Cuvântul lui Dumnezeu, îngerii ar putea să ne fie musafiri şi nu s-ar simţii în afara elementului lor.” Un asemenea cămin ar dori Dumnezeu să avem. Subliniam mai sus următorul aspect: Acolo unde priorităţile au fost inversate în viaţa de familie, fericirea devine inexistentă. Pot fi bani, case, propietăţi, locuri de muncă, sănătate, frumuseţe, etc. Fericirea este departe de a  fi întâlnită. În gramatica limbii ebraice, ordinea pronumelor personale este diferită de ordinea pronumelor personale din limba română şi chiar a multor limbi, inclusiv a limbii engleze. Dacă în limba română persoana I este Eu,  în limba ebraică persoana I  este El (adică persoana  a-III în limba română). Da, Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie diferit în multe aspecte tocmai pentru a fi fericit. Cuvântul lui Dumnezeu ne destăinuie secretul fericirii în cămin.  Respectând priorităţile lăsate de El cu siguranţă spun şi din propie experienţă, fericirea va inunda familia. Priorităţile unui cămin fericit 1.  EL – Dumnezeu. De ce Dumnezeu pe primul loc? Pentru că El a instituit familia.  Familia nu este o invenţie umană, un accident, ea este decizia lui Dumnezeu, opera Creatorului.Dumnezeu are tot dreptul să ocupe  primul loc în cadrul familiei. Dumnezeu a instituit familia cu scopuri multiple: A.) Pentru înlăturarea singurătăţii. "Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18). John Milton spunea: "Singurătatea a fost primul lucru pe care ochiul lui Dumnezeu nu l-a numit bun.” B.)  Pentru a oferi omului o stare mai bună. "Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18) C.) Pentru a perpetua viaţa. "Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:28) D.)  Pentru a realiza o nouă unitate  în toate aspectele vieţii inclusiv aspectul unirii fizice. (Geneza 2:24) Dumnezeu a lăsat şi principii pentru viaţa de familie, principii care, dacă sunt respectate cu siguranţă ele conduc spre adevărata fericire în cămin. Dumnezeu trebuie să aibă autoritate absolută asupra familiei. Când autoritatea lui Dumnezeu este acceptată în cadrul familiei, putem spune, cu adevărat: "Aceasta este o familie. Diavolul a căutat dintotdeauna să distrugă, să anihileze familia, sau să  inventeze alt tip de familie. Încă din faşă familia este atacată.  Bine este ca cei doi (soţul, soţia) să fie vigilenţi, să fie  în stare să discearnă duhurile. Vă recomandăm, nu faceţi nimic fără Dumnezeu, planurile voastre de viitor să aibă aprobare divină, în ceea ce priveşte concepţia copiilor, creşterea lor, educaţia lor, afacerile din familie, deciziile de a ne muta dintr-un loc în altul să fie sub directa călăuzire a lui Dumnezeu. Este binevenită rugăciunea lui Moise de altădată: "Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”  (Exodul 33:15). Chiar în cele mai mici aspecte ale vieţii de familie este bine să-L implicăm pe Dumnezeu. 2.  Tu – partenerul (soţul, soţia). Se ridică din nou întrebarea: de ce? Pentru că aceasta este ordinea cerută de Dumnezeu.  Ea nu trebuie discutată, ci respectată. Dumnezeu întotdeauna când cere un lucru de la noi, chiar dacă nu-l pricepem, cu siguranţă el este spre binele nostru. Mântuitorul în conversaţia cu Învăţătorul Legii din Luca 10:25-27, privind viaţa veşnică spunea: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul  tău, cu toată puterea ta, şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Pentru a moşteni viaţa veşnică şi a împlinii cea dintâi poruncă: trebuie să uiţi de tine şi  toată atenţia trebuie să fie "îndreptată spre Dumnezeu şi spre aproapele tău. Unde credeţi că s-ar aplica cel mai bine această îndatorire dacă nu în cadrul familiei? În Efeseni 5:12, Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” Unii cred că numai soţia trebuie să se supună, ascultând. Dar tot aici în Efeseni 5 ne este evidenţiat faptul că şi bărbatul trebuie să se supună jertfiind. Este mai greu a te jertfii decât a asculta. Dumnezeu cere de la ambii soţi: privirile şi toate atenţiile să fie îndreptate spre partenerul de viaţă, fie soţul, fie soţia. Supunerea nu este un răspuns la pretenţie, ci este un răspuns la dragoste. Niciodată soţia nu se va simţii umilită ascultându-şi soţul care o iubeşte. Chiar şi cele mai grele lucruri par a fi uşoare atunci când ştii că le faci pentru cel care te preţuieşte atât de mult. Dragostea deplină a soţului nu va pretinde ceva nedemn soţiei sale. De fapt, dragostea nu porunceşte, ci slujeşte.  Hristos Domnul a spus: "Domnitorii Neamurilor… poruncesc cu autoritate. Între voi să nu fie aşa, ci oricare vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Matei 20:25,26).  Mai mult ca oriunde, acest principiu poate fi folosit în cămin. Oare care soţie n-ar fi supusă când soţul  îi zice: "Lasă că îţi curăţ eu pantofii”, sau "lasă că mă ocup eu acum de copii.” Dragostea e taina fericirii în cămin. Ea  îi face pe cei doi să fie una. De fapt, când urmăreşti binele soţului sau soţiei tale urmăreşti binele tău personal. Biblia spune că cei doi vor fi una. Aveţi necazuri în familie? Nu aveţi unitate? Vedeţi, nu cumva aţi călcat orânduiala divină Nu cumva aţi inversat priorităţile? Soluţia este întoarcerea la principiile Scripturii şi la o ascultare deplină faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu spui niciodată ca soţie, "l-am ascultat prea mult”, sau ca soţ, "am iubit-o prea mult.” Cheia fericirii în cămin este dăruirea totală faţă de partenerul de viaţă. Când partenerul de viaţă va ocupa primul loc în viaţa ta după Dumnezeu te asigur că te vei bucura de adevărata fericire în căminul tău. Soţi şi soţii, este vremea să vă treziţi! Nu vă amărâţi unii pe alţii, nu vă faceţi viaţa un chin, ci fericiţi-vă unii pe alţii! Învăţaţi de la Domnul Isus Hristos lecţia cea mare a dragostei şi veţi avea cheia fericirii în familie. Înapoi, la dragostea dintâi, şi veţi constata că pustiul din căminul vostru se transformă într-o grădină plină de trandafiri care poate fi numită, de ce nu, "Colţ de Rai.” 3.  Eu. Fără nici un pic de îndoială, Dumnezeu va fi preocupat de persoana ta, de binele tău, de fericirea ta şi nu numai El, ci şi soţul tău, soţia ta, din care ai făcut o prioritate în viaţa ta îşi va îndrepta toată atenţia spre tine. Cuvântul lui Dumnezeu spune: "E mai ferice să dai decât să primeşti.” Într-o lume în care Dumnezeu este din ce în ce mai mult marginalizat, scos din şcoli, din instituţii, din constituţii, din familii, să ne luptăm pentru locul care-L merită. Locul de frunte.  Atunci când societatea va pune baza pe familie  şi familia îşi va îndrepta privirea spre Dumnezeu şi-L va pune pe primul loc, vom avea satisfacţia şi împlinirea că ne-am descoperit identitatea şi scopul cu care Dumnezeu ne-a creat.  Cineva spunea: "Lasă-ţi familia să fie familie.” Adică aşa cum a conceput-o Dumnezeu, spre binele ei şi slava celui Atotputernic. CĂSĂTORIA PE PLANŞA ARHITECTULUI ( I ) Orice fel de început în oricare domeniu existenţial care începe cu Dumnezeul fără de început, aşa cum începe şi Biblia (Genesa 1:1), este marcat prin măreţia de necuprins a cuvintelor cu care se termină Biblia: „Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei” (Apocalipsa 21:3b). Ah, cât de necuprins este cuprinsul idealului locuirii lui Dumnezeu cu omul! Păi, auzi d-ta colea! Cine n-ar vrea să-L aibă ca gardă personală pe Dumnezeul care face TOT ce vrea în ceruri, pe pământ, în mări şi în toate adâncurile (Psalmii 135:5-6)? Şi pe Fiul lui Dumnezeu Care are TOATĂ puterea în cer şi pe pământ (Matei 28:18)? Şi pe Duhul Sfânt care ne face moştenitori împreună cu Hristos a toate lucrurile (Romani 8:17)?  Cât de departe putem scruta noi întinderea pe care o acoperă aceste cuvinte atotcuprinzătoare TOT, TOATĂ şi TOATE lucrurile?  Ei bine, Dumnezeul Acesta, singurul Atotputernic, poate şi vrea neapărat să facă din căsnicie un loc în care să domnească atmosfera din cortul lui Dumnezeu cu oamenii, un loc în care El Însuşi, Fiul Său şi Duhul Său Cel Sfânt să locuiască cu noi, nu numai vizitatori ocazionali ci colocatari, permanent în casa noastră (Ioan 14:23). Căsătoria este sublima instituţie din cer, statornicită jos, aici pe Pământ. DEX-ul explică adjectivul sublim prin ceva care se ridică sau se află la cea mai mare înălţime în ierarhia va-lorilor morale, estetice şi intelectuale, la cel mai înalt grad de desăvârşire şi de frumuseţe, cea mai înaltă formă a perfecţiunii. Aşa este concepută căsătoria în planul lui Dumnezeu, menită să ne ofere clipe cu adevărat de cer, un colţ de rai aici jos pe Pământ. Din perspectiva responsabilităţii, căsătoria este instituită de Dumnezeu ca un cadru în care Hristosul spiritual din cer să devină perceptibil şi cunoscut în lumea materială de jos prin persoana soţului, iar Biserica Lui duhovnicească să devină perceptibilă şi cunoscută în lume prin persoana soţiei; şi, respectiv, relaţiile dintre Hristos şi Biserică prin intermediul relaţiilor dintre cei doi soţi. Din tocmai în această intenţie a Făcătorului rezidă atâta interes al lui Dumnezeu în chestiunea vieţii de familie şi, în acelaşi timp, atâta nămet necuprins de feerie, ca de basm, pe care a hărăzit-o El vieţii de  căsnicie.  Doresc acum să prezint condiţiile care fac din aceste visuri paradisiace o experienţ[ personală, trăită realmente, practic, în sânul unei familii.  Sfânta Treime este alcătuită din trei Persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, distincte prin atribuţiile stabilite. Dumnezeu Tatăl este Făcătorul şi Dătătorul a toate  -  în cazul nostru al unei căsnicii de vis; Dumnezeu Fiul este Acela în care primim ceea ce ne-a fost dat de Tatăl; iar Dumnezeu Duhul Sfânt este Persoana care ne pune actualmente în posesia a ceea ce ne-a dat Tatăl, în Fiul Său.  Duhul Sfânt este Persoana care ne descoperă Calea către cer, adică pe Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 16:14). În afara prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt nimeni nu poate cunoaşte nimic despre lucrurile lui Dumnezeu (Ioan 16:8), nici atât să aibă ceva din ele.   Dacă, deci, Duhul Sfânt este Agentul executiv al lui Dumnezeu care lucrează toate aceste minuni cereşti în cadrul căsniciei noastre pe P[mânt, trebuie să cunoaştem cât se poate de bine condiţiile în care colaborează El cu omul care, prin voia sa liberă, trebuie să-I permită Duhului Sfânt să lucreze în el. Biblia arată că Duhul Sfânt NU poate coborî şi locui decât în inimile în care MAI ÎNTÂI judecata Divină a fost executată prin jertfa ispăşitoare a Mântuitorului. Iată două dovezi covârşitor de edificatoare.           1. Cu prilejul potopului, Noe, după încetarea ploii, deschide fereastra şi dă drumul unui porumbel  -  simbolul Duhului Sfânt, să zboare, dar porumbelul se întoarce pentru că nu găseşte nici un loc unde să-şi pună piciorul (Genesa 8:6-12). Noe repetă trimiterea şi, a 3-a oară ni se spune că porumbelul nu s-a mai întors. Atunci, arată Scriptura, Noe s-a uitat şi iată că faţa pământului era curată. Notaţi, porumbelul a rămas pe pământ DUPĂ ce apele care au executat judecata, s-au scurs, iar Pământul era acum uscat şi curat.    2. În cazul curăţirii leprosului (imaginea păcătosului mântuit) ni se arată o procedură care sprijineşte limpede gândul că Duhul Sfânt acţionează numai acolo unde a avut loc, mai întâi, judecarea şi curăţirea păcătosului prin sângele Mielului lui Dumnezeu. Reabilitarea leprosului din Levitic 14:14 începe cu aplicarea sângelui de la jertfa pentru vină pe vârful urechii drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi apoi al celui de la piciorul drept.  După aceea, vers. 17, urmează untdelemnul, simbolul Duhului Sfânt care este aplicat în aceleaşi 3 locuri dar, fiţi atenţi unde era aplicat:  "deasupra sângelui ”. Uleiul nu putea fi aplicat în absenţa sângelui (şi nici Duhul Sfânt în absenţa pocăinţei). Ce loc îşi au explicaţiile privitoare la Duhul Sfânt, în cadrul căsniciei? Duhul Sfânt este Constructorul proiectului căsnicie întocmit de Arhitectul Dumnezeu astfel încât, prin necunoaşterea condiţiilor în care trebuie să ne raportăm la Duhul Sfânt Îl împiedicăm să coboare din cer materialele de care are nevoie în construirea proiectului Divin al căsniciei. O căsnicie poate abunda în lux şi risipă de bogăţie dar dacă e lipsită de oxigenarea Duhului Sfânt este ca cea mai fermecătoare fiinţ[ omenească şi desăvârşită în frumuseţe, dar fără suflet, pusă într-un coşciug  -  miroase greu şi abia aştepţi s-o înghită pământul. Duhul Sfânt este oxigenul ceresc care dă viaţ[, farmec şi desăvârşita fericire în căsnicie.       Dragă soţule, dragă soţie! Taina tainei fericirii voastre în căsnicie stă în arta pregătirii permanente a terenului inimii în care să poată locui şi lucra cât mai nestingherit Duhul Sfânt, Divinul Constructor al raiului vieţii voastre de căsnicie.  Duhul Sfânt operează deci numai pe temeiul sângelui sfânt şi curat al Mielului. De aceea, ascultaţi, purtaţi o singură grijă în viaţa voastră: aplicaţi sângele Mielului peste toate situaţiile din viaţ[ în care vă doriţi, şi aşteptaţi, ungerea Divină a Duhului Sfânt. Dar nu uita, pentru că Hristos n-a murit singur pe cruce şi nici n-a murit pentru El, ci Hristos a murit împreună cu tine şi pentru tine, trebuie să mori şi tu împreună cu Hristos ori de câte ori doreşti să aplici sângele Lui preţios care pregăteşte Duhului Sfânt loc de găzduire şi teren de lucru. Moartea voastră faţ[ de ambiţiile voastre este conducta pe care va curge uleiul Duhului Sfânt şi va unge toate angrenajele căsniciei care scârţâie.     Vrei tu, soţule, să-ţi ai soţia supusă, să te asculte?  Priveşte la Acela pe care eşti chemat să-L portretizezi în postura ta de soţ, la Hristos. Fii bărbat! Suie-te tu pe crucea pe care ai vrea să-ţi vezi soţia atârnată, ia asupra ta răutatea ei ca şi când tu ai fi înfăptuit-o înaintea Domnului şi, apoi, la fel ca şi Hristos, mijloceşte pentru ea înaintea lui Dumnezeu. Atunci eşti cu adevărat BĂRBAT!     Vrei tu, soţie, să înmoi inima de piatră a soţului tău? Priveşte la Iisus, Căpetenia mântuirii tale în relaţia Sa triunghiulară cu oamenii de pe Pământ şi Tatăl din cer. Iisus, când era chinuit şi asuprit de oamenii de pe Pământ nu deschidea gura şi nu ameninţa ci Se supunea Dreptului judecător din cer (1 Petru 2:23). Şi tocmai de aceea, pentru că S-a supus Tatălui Său din cer suferind aici pe Pământ din partea netrebnicei fiinţe omeneşti ieşite chiar din mâna Lui, Dumnezeu L-a înălţat (Filipeni 2:9).  Femeie, pricepi tu ceva de-aici? Iisus nu S-a înălţat El singur ci Dumnezeu L-a înălţat. Aici este taina fericirii tale. Tu eşti aceea care poţi face din soţul tău un miel blând şi atât de drăgălaş încât să nu puteţi sta unul fără altul. Dar tot tu eşti aceea care poţi face din soţul tău un om ursuz, rău şi nesuferit de care să cauţi mereu să te scapi de el. Exersează-te în arta de a vorbi cu Dumnezeu despre părţile negative ale sotului iar cu el în direct despre părţile lui pozitive. CĂSĂTORIA PE PLANŞA ARHITECTULUI (II) ..a ridicat ochii, şi a văzut!”  (Numeri 24:2) Principiile căsniciei ideale expuse în articolul precedent îşi au valoarea lor imanentă, datorată sursei de provenienţă - Biblia. Dar nu este suficient numai să avem la îndemână lucrurile lui Dumnezeu ci trebuie să le şi putem intercepta pe înţelesul nostru, adică să le vedem. Iar pentru a vedea lucrurile lui Dumnezeu se impun trei condiţii:  1. Dumnezeu să-ţi dea ochi să le vezi (Deuteronom 29:4); 2. Apoi tu să-ţi îndrepţi ochii în sus ca să le poţi vedea (Numeri 24:2);  3. Şi să fie privite prin lumina Lui (Psalmii 36:9). Vom dezvolta acum secretul vieţii ideale de căsnicie în contextul celor trei etape succesive expuse mai sus.   1.  Dumnezeu să-ţi dea ochi să le vezi (Deuteronom 29:4).  Dumnezeu este izvorul şi întreţinătorul creaţiei Sale. Toate pleacă din El şi converg spre El. De la cea mai simplă formă a materiei şi până la cea mai desăvârşită formă de existenţă în toate domeniile creaţiei Dumnezeu este iniţiatorul, creatorul şi întreţinătorul. Dar când vine vorba despre om, ca fiinţă căreia îi este dat să conştientizeze şi să accepte deliberat suveranitatea lui Dumnezeu, intră în calcul alegerea, adică nu este suficient doar ca Dumnezeu să dea, ci trebuie ca omul, la rândul lui, să accepte a i se da.    Vrem noi, deci, să vedem principiile căsniciei ideale? Să învăţăm din păţaniile lui  Israel. Când Dumnezeu le-a prezentat poruncile Sale cu prilejul coborârii pe muntele Sinai ei au declarat că vor împlini TOT ce le-a fost spus (Exod 19:8) fără să ceară, mai întâi, lumină cu privire la capacitatea lor de împlinire a acestor porunci. Arătându-se astfel capabili, Dumnezeu S-a conformat alegerii lor; şi i-a lăsat în pace.  Abia după ce au pătimit mult în cei 40 de ani vine Dumnezeu, la urmă, şi le dă ochi să vadă (Deuteronom 29:4).  Noi să nu repetăm gafa aceasta a Israeliţilor, ci folosindu-ne libertatea de alegere haideţi să cerem lui Dumnezeu mereu prin rugăciune, înainte şi după căsătorie, să ne dea ochi cu privire la înţelegerea felului cum El Însuşi a rânduit să trăim viaţa de căsnicie.  Apoi tu să-ţi îndrepţi ochii în sus ca să le poţi vedea (Numeri 24:2). După ce ai primit darul (ochii) de a vedea lucrurile lui Dumnezeu (eşti sigur de primire pentru că orişicine cere capătă (Matei 7:8) trebuie să-ţi exerciţi din nou libertatea alegerii, de data aceasta în sensul folosirii ochilor prin îndreptarea (ridicarea) lor în sus. Aici a fost şi problema lui Balaam. Ca unul care avea ochi să vadă, neglijându-şi îndatorirea de-a şi-i îndrepta în sus a ajuns la un pas de moarte (păţania aceasta a lui Balaam din Numeri 24 ne obligă pur şi simplu să admitem că până şi-un măgar este superior unui om care nu-şi îndreaptă ochii în sus).  A-ţi ridica ochii în sus în viaţa de căsnicie ca să poţi vedea lucrurile lui Dumnezeu în-   seamnă a fi preocupat cu pedeapsa care aşteaptă pe partenerul care ţi-a greşit, cu ştiinţă sau nu, în vreun fel sau celălalt. Isus ne-a câştigat dragostea prin aceea că ridicându-şi ochii spre Tatăl şi văzând pedeapsa care ne aştepta pe noi, răstignitorii, L-a durut mai mult osânda care ne aştepta pe noi decât suferinţele Lui personale. Partenerul nedreptăţit care suferă mai mult din pricina pedepsei ce şi-o atrage acela care l-a rănit decât din pricina nedreptăţii care i s-a făcut lui (sau ei) personal, va câştiga inima celuilalt şi va porunci o pace de nezdruncinat în familie. Cu cât cei doi soţi se luptă mai aprig între ei pentru deţinerea supremaţiei în ceea ce priveşte îndreptarea ochilor în sus (războiul pacificator), cu atât mai trainică le este pacea şi fericirea familiei. Căci pentru ceartă trebuie întotdeauna să fie doi; iar atunci când unul dintre ei îşi ridică ochii spre cele de sus, celălalt nu mai are cu cine să se certe.           3. Şi să fie privite prin lumina Lui (Psalmii 36:9).    Am cerut (şi am primit) ochi de la Dumnezeu ca să vedem lucrurile Lui; am învăţat apoi că trebuie să ni-i îndreptăm în sus ca să le putem vedea; acum învăţăm că pentru a vedea lucrurile lui Dumnezeu mai avem nevoie de ceva - lumina Lui, pentru că "prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmii 36:9). Pe Isus, lumina (Ioan 9:5) Îl vedem prin lumina lui Dumnezeu care este Duhul Sfânt (Ioan 16:14). Nimeni nu are acces la Dumnezeu decât prin Isus (Ioan 14:6), şi nimeni nu are acces la Isus decât prin Duhul Sfânt (Ioan 16:13-16). Atât în vederea "spălării naşterii din nou” (Tit 3:5), cât şi după ce am devenit copii ai lui Dumnezeu, în afara luminii Duhului Sfânt nu avem nici o altă posibilitate de a veni în contact cu lumina Isus pentru că El, Duhul Sfânt este Cel care ni-L arată pe Isus (Ioan 16:14). Iar când vorbim despre misiunea expresă a Duhului Sfânt aflăm că ea este să ni-L descopere pe Isus când, ţintuit în cuie, mijlocea pentru noi înaintea Tatălui cerând "Tată, iartă-i!”, rămânând ca El să plătească TOTUL pentru noi. Astfel, dacă obiectivul în care ni-L proiectează lumina Duhului Sfânt pe Isus este aceea de Mijlocitor care iartă TOTUL, găsim în aceasta garanţia absolută a feririi de înşelare cu privire la identitatea Duhului Sfânt (ştim că şi Satan se poate preface într-un înger de lumină (2 Corinteni 11:14). Da, căci oricât ar părea de curios, şi Satana te va îndrepta spre Isus dar, atenţie, el Îl va portretriza pe Isus într-o postură care va favoriza ambiţiile firii tale vechi. Ţi-L va arăta, spre exemplu, punând mâna pe bici şi alungând afară din Templu pe toţi impostorii (Ioan 2:15) sugerându-ţi astfel să-l condamni pe partenerul greşit. Duhul Sfânt însă Ţi-L arată pe Isus care, după ce a pus mâna pe bici S-a dus la cruce şi Şi-a dat viaţa pentru ei. Satana te împinge să iei biciul şi să dai în partenerul care ţi-a greşit. Duhul Sfânt îţi arată că da, trebuie să pui neapărat şi tu mâna pe bici şi să alungi orice duh străin din templul Duhului Sfânt, dar, ia aminte: templul Duhului Sfânt în care eşti responsabil să pui mâna pe bici eşti tu, trupul tău (1 Cor. 6:19).  Asta înseamnă că trebuie să alungi din tine însuţi cu biciul orice urmă de lipsă de dragoste care iartă TOTUL.  Cât despre partenerul care te-a nedreptăţit, dacă lumina prin care-l priveşti este cu adevărat lumina Duhului Sfânt, aşa cum L-a călăuzit Duhul Sfânt pe Isus să ceară iertare nemeritată pentru răstignitorii Lui, te va călăuzi şi pe tine să oferi iertare nemeritată partenerului care te-a nedreptăţit.  Urmarea unei astfel de proceduri? Simplu de prezentat. Împăratul Saul din Vechiul Testament înţelegând că în urma neascultării sale Domnul a uns deja pe David ca împărat în locul lui, căuta să-l omoare. Domnul însă Şi-a apărat pe unsul Său astfel că tot Saul a căzut în mâinile lui David. Dar David cruţă viaţa vrăjmaşului său de 2 ori la rând.  Care a fost reacţia ucigaşului Saul căruia David i-a cruţat viaţa, iertându-l? „Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău!”, spune Saul (1 Samuel 24:17), după care citim la vers. 22 că „Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit”.  Demn de menţionat şi de reţinut: cel care s-a suit (şi a continuat ascensiunea până când a ajuns pe cea mai înaltă culme, tronul împărăţiei) a fost David care a iertat. Iar locul în care s-a suit David a fost locul întărit, adică la adăpostul Domnului, dobândind unul dintre cele mai impresionante calificative: om după inima lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 13:22).   Am prezentat mai sus teorema vieţii unei căsnicii ideale şi, ca şi în domeniul matematicii, exactitatea sau autencitatea ei se verifică prin demonstraţii. Dacă (1) ai cerut ochi de la Dumnezeu prin care să-ţi priveşti partenerul de căsnicie, dacă (2) ţi i-ai îndreptat în sus şi, dacă (3) l-ai privit prin lumina Duhului Sfânt, urmarea absolut natural este smulgerea din gura partenerului care ţi-a făcut o mare nedreptate a cuvintelor lui Saul: "Tu eşti mai bun decât mine!”. Soţule, poţi să-ţi aminteşti care a fost ultima dată când, după ce soţia ta s-a purtat foarte urât faţă de tine ai reacţionat în aşa fel încât pur şi simplu i-ai smuls din gură cuvintele „Dragul meu, tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău”? Soţie, poţi să-ţi aminteşti care a fost ultima dată când, după ce soţul tău s-a purtat foarte urât faţă de tine ai reacţionat în aşa fel încât pur şi simplu i-ai smuls din gură cuvintele „Draga mea, tu eşti mai bună decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău Divort / Recasatorie Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire? Biblia vorbeşte foarte clar cu privire la divorţ şi recăsătorire. În Vechiul Testament, legea lui Moise permitea ca un bărbat să obţină divorţul, într-o singură situaţie:  Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău (Deuteronomul 24:1-4)  Mai târziu, în Noul Testament, când Domnului Isus i-au fost puse întrebări despre divorţ, El a răspuns că Moise a permis divorţul din cauza împietririi inimii lor. El spunea că la început nu a fost aşa. Apoi, Isus a continuat: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:4-6).  Înaintea lui Dumnezeu, căsătoria este o relaţie pe viaţă, care nu ar trebui niciodată întreruptă prin acţiune umană. În cartea Maleahi, Dumnezeu spune că urăşte divorţul (Maleahi 2:16).  Voia perfectă a lui Dumnezeu este protejarea societăţii şi a generaţiilor viitoare prin protejarea căsniciilor. Dumnezeu va da fiecăruia ajutorul necesar susţinerii relaţiei în căsnicie, sau reconcilierii între partenerii înstrăinaţi în căsnicie. În cazuri extreme, există doar două situaţii pentru a divorţa sau a te recăsători. Divorţul este permis atunci când cineva comite adulter, fiindcă adulterul deja a compromis relaţia într-o căsnicie, iar divorţul nu este altceva decât o recunoaştere formală a ceea ce deja s-a întâmplat.Apostolul Pavel a adăugat învăţăturilor lui Isus ceea ce se numeşte „acordul lui Pavel”. Conform acestui concept, Pavel spunea că dacă o soţie necredincioasă îşi părăseşte soţul credincios, acesta nu mai este legat de relaţia lor de căsătorie, ci este liber să se recăsătorească (1 Corinteni 7:15). Unii oameni privesc acest lucru ca pe o „abandonare constructivă”, mai ales când un soţ îşi abuzează soţia atât de mult încât este imposibil pentru ea să mai trăiască cu el, sau când o soţie îşi hărţuieşte sau îşi brutalizează soţul astfel încât devine imposibil să mai rămână cu ea. Când aceste lucruri se întâmplă, chiar dacă persoana pleacă sau nu, situaţia este oricum echivalentă cu abandonarea şi în acest caz este permis divorţul şi recăsătorirea. În afară de aceste motive, nu există o altă justificare pentru divorţ, conform Bibliei. Nu există motive bazate pe incompatibilitate, lipsă de dragoste sau scopuri diferite în carieră. Sincer, este imposibil ca doi creştini născuţi din nou, care s-au dedicat să slujească Domnului Isus Hristos, să poată găsi vreun motiv pentru a divorţa.  Evident că, atunci când o persoană care a divorţat din motive care nu au suport biblic se recăsătoreşte, aceasta comite de fapt adulter. Apostolul Pavel, în epistola sa către biserica din Efes, a dat câteva repere importante pentru soţi şi soţii. El a spus bărbaţilor: Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, (Efeseni 5:25), iar femeilor le-a spus: Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; (Efeseni 5:22). Genul acesta de relaţie generează o căsnicie lipsită de tensiuni. Soţul ar trebui să fie gata să se sacrifice pentru binele soţiei. Dacă o iubeşte suficient de mult încât este gata să se sacrifice pentru ea aşa cum a făcut Isus pentru Biserică, atunci şi soţia va fi gata să se supună conducerii soţului. Ea va şti că întotdeauna el urmăreşte binele ei şi este mereu gata să pună interesele ei mai presus de ale lui. Mai mult decât atât, soţia are abilitatea de a-l îndemna pe soţul ei să fie capul familiei şi de a-şi ocupa rolul de preot al casei. Ea trebuie să îl încurajeze pe soţ să-L caute pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să spună familiei ce trebuie să facă. Ea îl poate încuraja pe soţ şi, dacă-i este supusă, acesta va avea un simţ al responsabilităţii care îl va determina să îşi asume rolul cuvenit. Cel care insistă mereu asupra „drepturilor” îşi va distruge căsnicia. Dacă soţul îi spune soţiei: „Trebuie să mi te supui, căci aşa spune Biblia”, nu face altceva decât să o îndepărteze. În acelaşi timp, soţia care refuză să se supună soţului şi i se împotriveşte tot timpul, va face ca el să se teamă să-L urmeze pe Domnul. El se va gândi: „La ce folos să primesc un mesaj de la Domnul? Nu am parte decât de opoziţie din partea soţiei, aşa că mai bine îmi văd de căile mele, şi ea de ale ei.” Astfel de atitudini vor separa cuplurile, pe când standardele lui Dumnezeu îi va apropia.   Soţul care încalcă legile lui Dumnezeu, pretinzând soţiei să facă la fel, îşi va pierde mandatul de autoritate. Dumnezeu nu a dat bărbatului mandatul de a încălca legea Sa, abuzându-şi soţia, implicându-se în tot felul de practici sexuale bizare, sau îndemnându-şi soţia să fure, să înşele sau chiar să bea. Însă atâta vreme cât soţul urmează mandatul Domnului, soţia trebuie să se supună autorităţii lui, chiar dacă uneori poate nu e de acord cu anumite lucruri.  Standardul lui Dumnezeu este adevărat, însă în multe căsnicii, soţia este mai capabilă decât soţul. Este regretabil, dar de multe ori o femeie cu abilităţi deosebite, se căsătoreşte cu un bărbat fără prea multe abilităţi. Această soţie va trebui să reziste tentaţiei de a-şi domina soţul care, va lua uneori anumite decizii pe care ea le va considera greşite. În acest caz, va trebui să încerce cu tandreţe să îl convingă pe soţul ei că greşeşte, sau să se roage ca Dumnezeu să schimbe gândirea soţului. Din clipa în care s-a căsătorit, femeia şi-a supus de bună voie soţului o parte din independenţa ei. Ea trebuie să se încreadă în Domnul că El va rezolva toate lucrurile. Dar dacă un soţ îi cere soţiei să-L nege pe Dumnezeu, să se angajeze în practici sexuale perverse sau să comită un act care este împotriva legii lui Dumnezeu, soţul acesta şi-a pierdut autoritatea. Soţia trebuie mai întâi să se supună lui Isus Hristos şi să-L urmeze pe El.