Poezii crestine

poezi scrise noi

CREZ

Simt, Doamne, harul
pe care mi l-ai dat în dar,
înmiresmat,
şi-n cuvântul Divin
mă cufund,
pulsând 
în miezul clocotitor
al creaţiei,
de unde pornesc
să vestesc 
într-un cântec nou
numele Tău,
DUMNEZEU!
şi cu toată fiinţa
încerc să mă prind 
şi-n viers să cuprind
MăREţIA, IZVORUL,
MâNTUITORUL
şi DORUL
de TINE, ISUSE,!
Iar când din cuvânt
pornesc rugăciunile
spre SLAVA TA, DOAMNE,
Alături de zeci, sute,
milioane,
urc şi eu pe raza luminii,
pe geana iubirii
cu torţa aprinsă
de focul viu al CUVâNTULUI TăU
şi  strig:DA! CRED!
Cred în Tine DUMNEZEU
şi-n FIUL TăU, ISUS!
CRED în tot ce ai scris
şi ai spus
cu DUHUL SFâNT, de necuprins.
Iată, Doamne, că urc mereu şi eu
spre Tine, Te slăvesc şi Te cânt
măiestrind în CUVâNT,
sorbind dragostea Divină
de unde iau mereu
HAR şi LUMINă.
Cu credinţă deplină,
Senină, încerc ca-n viers să-ncarc
PSALM şi CâNT, PARABOLă, PILDă,
Să le pun într-un arc
şi s-ating cu ele inimi şi gând
de fiecare dată când cânt.
Să te-ating pe tine, pe el,
Pe prieteni şi duşmani, la fel...
De aceea-mi prostern în cuvânt
tot ce e mai luminos şi mai sfânt:
Cuvânt plin şi senin,
pentru el, pentru ea, pentru mine,
spre tine, cu TINE, ISUSE, AMIN!

PACE SFÂNTĂ, PACE BINECUVÂNTATĂ.

E un salut, al nostru,
venit din Dumnezeu
şi întărit sub cnut
de Isus, fiul Său.

  E o dorinţă, veche,
  de când e om pe lume,
  sădită-n tu şi eu
  de însuşi Dumnezeu
  şi întărită-n chinuri
  de Isus, fiul Său.

E-o lege-a firii noastre,
creştini mărturisiţi,
să ne urăm cuvântul
trimis de Dumnezeu
prin Isus, fiul Său,
ca o urare nouă
când zise: "PACE VOUA!"

  E-un semn de-a Lui iubire
  ca-n orice întâlnire
  lucrarea ce se face
  să fie-n crez şi Pace
  de sus, din Dumnezeu
  prin Isus, fiul Său.

E liniştea ce-n suflet
o vrea pentru ai lui,
când ne citeşte-n viaţa
turnura gândului,
şi-l vrea cu Dumnezeu
şi Isus, fiul Său.

  E chiar cuvânt de sus,
  purtat pe buza Lui,
  când a deschis iertării
  poarta spre mântuire
  dată de Dumnezeu
  prin Isus, fiul Său.

E tot ce d-omenirii
puterea-exista
prin DUHUL SFâNT al firii,
prin TATăL, DUMNEZEU
prin ISUS, fiul SăU.

  E un salut, al nostru,
  venit din Dumnezeu
şi întărit pe cruce
de Isus, fiul Său,
CA-N TOT CE NOI VOM FACE
Să FIE CREZ şI PACE!
PACE SFâNTă! PACE BINECUVâNTATă!
  

"O NOUĂ MĂRTURISIRE"

Mă-nchin ţie 
Isuse Sfânt,
Pentru că ne eşti
Mântuire şi crez,
Pentru că ne eşti
Lumină-n cuvânt
şi avânt,
şi model de viaţă
Ne eşti.
Cât sunt
Aici pe pământ
Cu tine sunt,
Al tău pe vecie
în legământ
şi botez.
şi inima-mi palpită
Când,
în orişice clipită,
îmi şopteşti
Armonii din cuvânt,
Cuvânt din scripturi,
învăţături,
Poeme,
Când mă ajuţi
Să descifrez dileme,
Să rezolv ale vieţii
întortocheate probleme
şi când mă conduci
Spre veşnicie.
Da, de la Tine sunt toate
Ce ne dă vieţi-a socoate.
De la Tine-i iubirea,
De la Tine-i speranţa,
De la Tine mi-e viaţa
şi de la Tine mi-e soaţa.
Ai zidit cu ea familia mea,
în care eşti Tu lacrima,
Mustrarea şi mângâierea,
în care eşti Tu bucuria şi fericirea.
ştii şi tu, soră, ori frate,
Fiecare ştie, că doar Isus este Calea,
Adevărul, cu El biruinţa,
Că doar în El e povaţa
Care ne dă bucuria şi Viaţa
Trăită-n credinţă şi-n pocăinţă.
De-aceea, Doamne, îţi mulţumesc fierbinte,
De câte ori am prilej
în al vieţii vârtej
Să Te slăvesc pe Tine în armonii de cuvinte,
Să-ţi mulţumesc că ne-ai făcut părtaşi
Aducându-ne-mpreună pe-al credinţei făgaş.
Ai tăi suntem Doamne
şi, ca slujitor cu pana,
încredinţat că Tu-mi dai şi bucuria, şi harul, şi rana,
Ca-n viers şi cânt Te regăsesc pe Tine, Doamne,
Fiu Dumnezeiesc, ISUS,
MăRTURISESC: şi-eu Te iubesc nespus,
MăRTURISESC: şi-eu Te urmez supus,
şi Te glorific în ruga mea vie
Pe care semenii mei o numesc
Poezie.


BOTEZUL LUI ISUS

La Ioan venea odată mult popor pentru botez
Unii ştiau de ce vin, alţii n-aveau nici un crez
Unii aveau pocăinţă, erau sinceri, pregătiţi
Şi doreau să se boteze să devină mântuiţi

Şi Ioan pe fiecare îl lua şi-l boteza
Fără nici o remuşcare pentru că îl cunoştea
Alţii însă priveau actul ca ceva banal. Aşa.
Dacă alţii se botează noi de ce n-am încerca

Dar cu Dumnezeu nu merge, pe El nu-l poţi înşela
Căci El nu-ţi priveşte faţa ci priveşte inima
Când veneau să facă actul, Ioan li se adresa:
,,Voi sunteţi pui de năpârci", ascundeţi în voi ceva

Veniţi doar ca să scăpaţi de mânia viitoare
Dar voi n-aveţi pocăinţă şi nici o bună purtare
Mergeţi dar întâi să faceţi fapte vrednice de Cer
Arătaţi şi pocăinţă şi să fiţi un bun model

După aceste discuţii vine-o scenă minunată
Ce cât va fi omenirea nu va putea fi uitată
Este scena unde-apare: ,,TATăL, FIUL, DUHUL SFÂNT"
Uimând locul de acolo şi chiar un întreg pământ

Mai întâi apare FIUL în IORDAN să împlinească
Actul Sfântului Botez şi-apoi să-L desăvârşească
IOAN când văzu pe ISUS astfel i s-a adresat:
,,Eu aveam întâi nevoie de botezul Tău curat"

Lasă Ioane acuma, asta-i calea de urmat
Totul trebuie-mplinit. ăsta-i drumu-adevărat
Nimeni să nu-l defăimeze, nici să-l schimbe în vreun fel
Căci e aprobat de sus şi EU sunt un prim model

Ioan boteză pe ISUS aşa cum i s-a cerut
Şi de-atunci acest botez a rămas de mulţi crezut
Milioane de fiinţe au fost de-atunci botezate
Arătând că legământul e valabil pân' la moarte

Duhul Sfânt veni din ceruri ca să fie observat
Luând chip de porumbel şi spre Fiul s-a-ndreptat
Demonstrând încă odată că Isus e Dumnezeu
Ce-a venit în lumea noastră să ne scape de cel Rău

Ca Trinitatea să fie complectă, în întregime
Dumnezeu Tatăl din ceruri se-adresează spre mulţime
Vocea Lui străpunge cerul având un mesaj anume
Ce străbate spre mulţime şi de-atunci întreaga lume

,,ACESTA E FIUL MEU PREAIUBIT, Să NU UITAŢI
ÎN CARE-MI GăSESC PLăCEREA ŞI DE EL Să ASCULTAŢI".
Şi Eu zic că ascultarea mai mult decât jertfa face
Ascultaţi-L deci pe Isus şi ve-ţi acea veşnic pace

Astăzi încă ai prilejul să priveşti spre-al tău botez
Când odată-n haine albe mărturiseşti al tău crez
Nu lăsa ca multă vreme să treacă până atunci
Ci predă-te azi lui Isus, de-aici cu El să te duci.
Amin

CEREŢI ŞI VI SE VA DA

Ce cuvinte-nălţătoare auzim de astă dată
Nici un om din lumea asta n-ar putea să le roatească
Şi nici intreprinderile, companii şi mari uzine
N-ar putea să îţi ofere „ORICE" din ce ar deţine

Nici prietenii, nici fraţii n-ar putea să împlinească
O anumită dorinţă, chiar dacă-ar fi omenească
Nici părinţii la copii n-ar putea să le promită
Rezolvarea pe măsură a unei cerinţi dorită.

Astfel vedem diferenţa dintre om şi Dumnezeu
Şi se naşte întrebarea: Ce e EL? Şi ce sunt eu?
Sfintele cuvinte scrise se numesc: ,,Marea ofertă"
Sunt cuvinte din Scriptură, nu srise doar pe copertă

Ele sunt adevărate, Dumnezeu le-a cuvântat
Fiind puse înaintea tânărului împărat...
... _ Solomon, strigă Stăpânul cere-mi şi-ţi voi da ce vrei
Eu am totul din belşug, ce doreşti poţi să şi iei.

Minunat. Gândi băiatul. Nu-i voi cere lucruri mari
Nici viaţă, nici avere, nici scutire de tâlhari
Ci o mare-nţelepciune să pot conduce poporul
Şi prin tot ce le voi face să le-asigur viitorul.

Apreciată dorinţă, Dumnezeu s-a bucurat:
_ Îţi voi da înţelepciune cum nimeni nu a sperat,
_ Îţi voi da viaţă lungă, te voi face om bogat,
Deveni-vei în curând cel mai mare împărat.

Cel ce mă asculţi acuma te-ai gândit în sinea ta
Ce vei cere de la Tatăl? Ce răspuns vei căpăta?
Pregătindu-ţi-ai vreodată toate dorinţele tale
Ţi le-ai scris pe undeva sau ele sunt doar verbale.

Şi aşa acolo-n taină sau de vrei cu voce tare
Pe genunchi în cămăruţă, spune-I totul ce te doare
El desigur le cunoaşte, dar doreşte să-I vorbeşti
Astfel El te verifică cât de sincer cu El eşti.

Dar multe dintre dorinţi ce frământă omenirea
Sunt şi multe dintre ele, la care te-ndeamnă firea
_ Eu aş vrea casă frumoasă, vilă dacă s-ar putea
Camere multe să aibă, mobilă cum eu aş vrea

Să privesc de pe terasă cum alţii se necăjesc
Să stau în balcon la aer, plămânii să-i întărescc
Să mă trântesc în fotolii, trupul să-mi înviorez
Şi într-un pat cald şi moale, visuri mândre să visez

Eu aş cere o maşină vine altul ca să spună
Insă nu chiar orice marcă, ci una din cea mai bună
Ca să vadă orice om: „Că nu-s nimeni pe pământ"
Nici chiar eu să nu mă văd în realitate cum sunt

Să merg repede ca vântul unde inima-mi doreşte
Să văd ape, văi, poiene şi munţii cu `nalte creste
Să admir multe oraşe şi tot ce e mai frumos
Că doar eu merg cu maşina, nu ca cei ce merg pe jos.

Eu aş vrea viaţă lungă, să beau, să mănânc, să râd
Să n-am parte de-ntristare şi nici un motiv să plâng
Ci mereu în chefuri mari şi distracţii felurite
Să-mi pot împlini întocmai gândurile plănuite.

Să mă bucur de viaţă, să mă satisfac în tot
Să am prieteni, să fiu tare,mai presus decât eu pot!
Şi aşa tot înainte să-mi fac rostul cât mai bine
Până când sunt în putere, până sunt sigur de mine

Acum ne oprim o clipă şi ne punem întrebarea
Oare Cerul, Dumnezeu, nu şi-ar arăta mirarea
Între cerinţa dintâi a lui Solomon cel mare
Şi cele ce-am arătat aici în continuare?

O! Ba da! Isus atuncea ar avea de spus şi El:
_ Voi ce în această lume urmăriţi un scop un ţel
Nu aveţi fiindcă nu cereţi sau cereţi şi cu gând rău
De-a risipi în plăceri, înşelând pe Dumnezeu

De vi-aş da multă avere urcându-vă sus pe trepte
Tuturor astfel de lucruri le zic: „Bogăţii nedrepte"
Dar doresc ca să vă faceţi chiar cu ajutorul lor
Prieteni mulţi de orice limbă, orice rang, orice popor

De ţi-aş da o casă mare, vilă cum tu o pretinzi
Ai avea în tine dorul? Ai putea mâna s-ontinzi?
Spre cei fără adăposturi, ce nu au unde să stea
Atâţia ce sunt pe drumuri, milă de ei ai avea?

Ia-i aduce-n grabă mare să-i adăposteşti acasă?
Şi cu cel mai mare drag să le pui pâine pe masă?
Fără să pretinzi ceva în schimbul gestului tău
Doar ce faci să faci de dragul singurului Dumnezeu.

Complicat e acest gest, dar îţi spun un lucru mare
Că sunt şi astfel de oameni, chiar dacă sunt cazuri rare
Unii primitori de oaspeţi bucuroşi şi foarte sinceri
Au avut cazuri înalte: „I-au adăpostit pe îngeri".

De ţi-aş da maşină bună să cutreieri tot pământul
Celor ce i-ai întâlni, le-ai mărturisi cuvântul?
Ai face mereu escale, biserici ai vizita?
Unde-i nevoie de lucru ai fi gata a lucra?

Ai dori să depistezi familii îndurerate
Ce stau mai în depărtări, neputând fi ajutate?
Dai concursul unor fraţi ce au slujbe mai înalte
De-a se achita de sarcini ivite pe neaşteptate?

Greu ar fi deşi-nvechime nu se foloseau maşini
Oamenii duceau povara cu cămile şi în mâini
De ţi-ar fi cerut maşina Domnul vreodată măcar
Ai fi acceptat pe loc? I-ai fi dat-o lui în dar?

De ţi-aş da viaţă lungă aşa cum tu ai cerut
Crezi că ţi-ar fi folosit, dacă n-ai fi priceput...
... Să răscumperi vremea-n bine, să aduci un rezultat
Pe mulţi să-i scoţi la lumină din mocirlă şi păcat

Nimic nu ţi-ar folosi, de-ai câştiga lumea toată
Şi ţi-ar pierde al tău suflet pe vecie dintr-o dată
Bine-ar fi ca rezultatul proporţional să-ţi fie:
_ Orice an din viaţă scurs, un mântuit pe vecie.

Tot ce cereţi de la Mine prin credinţă ve-ţi primi
Şi cu drag în orice clipă de voi îmi voi aminti
Dar vă-ascult dacă ce cereţi este după voia Mea
Voia Mea o veţi cunoaşte, dacă mă ve-ţi accepta

Ştiţi ce-a cerut omenirea când eram Eu şi Baraba
Desigur o ştiţi cu toţi: Pe tâlhar! Dară degeaba...
Fariseii să mă-ncerce au cerut un semn şi ei
Le-a rămas însă un semn: ,,Salvatorul Ninivei".

Cum spuneam samaritencei... De mi-ai fi cerut tu Mie
Ţi-aş fi dată din belşug pentru tine „APă VIE"
Nu uitaţi şi voi să cereţi apa vieţii ,minunată
Căci Eu sunt: ,,Izvorul vieţii, Dădătorul de viaţă"

Multe lucruri necerute, au rămas şi vor rămâne
Chiar dacă-n totalitate erau pentru scopuri bune,
De nu le-am rostit cu gura ci doar ne-am gândit la ele
Cred că Bunul Dumnezeu le-a rezolvat cu plăcere

Pentru cei ce mă ascultă, eu am un ultim cuvânt:
,,De ai o înţelepciune legată doar de pământ,
Cere fără şovăire: ÎNŢELEPCIUNE DE SUS
Şi cel ce-i ÎNŢELEPCIUNE îţi va da,chiar EL ISUS"
Amin


FEMEIA

Mii de ipoteze, mii de presupusuri
Venind din răsărit spre-ntinsele apusuri
Făcând o vâlvă mare: „De unde vine omul?"
Spre final nesigur i se îndreaptă tonul.

Oameni zis: Celebri - s-au ridicat pe rând
Făcând ca teoria ce le-a venit prin gând
Să fie cunoscută de-ntreaga omenire
Să fie dovedită prin fapte, prin trăire
 
Oricât de importante au fost toate acestea
Oricât de multă lume le-a însuşit povestea
Fost-au un foc de paie cu flacără puţină
Nereuşind să facă cât de puţin lumină.

Există însă-o Carte, o Carte-adevărată
Ce dăinuie din veacuri, e sfântă şi curată
Ea este îndreptarul, în ea găseşti povaţa
În ea e Creatorul, originea, viaţa.
 
Prin ea descoperit-am cum însuşi Dumnezeu
A hotărât odată trecând în planul Său
Să facem om din lut, să samene cu Noi
Şi-un sprijin potrivit în cazuri de nevoi.

Adică: „Femeia", fiinţa-ncântătoare
Ce-şi manifestă-n toate iubirea cu ardoare
Ce cuplu minunat, pereche potrivită
Femeia nu poate să fie-nlocuită!
 
Deşi prin ea păcatul găsit-a mai uşor
O cale fără piedici, spre dezastrul lor!
Femeia tot rămâne la locul ei de cinste
Primeşte şi dă sfaturi ca orişice părinte.

Femei cu nume mari au fost de la-nceput
Ca Sara, ca Estera, ca Ana şi ca Rut
Deşi ele trecut-au de mult în veşnicii
Rămas-au pentru noi mereu aceleaşi, vii.
 
În „Era noastră" însă e cazul minunat
Prin tânăra fecioară... Domnul întruchipat
Ce splendidă lucrare, Marie mare eşti
Te cântă chiar şi Cerul prin cânturi îngereşti.

Femeile de astăzi au ce învăţa
Modeluri sunt multe şi se pot urma
Trebuie voinţă, râvnă şi îndemn
Nimic uscăciune ci verdele lemn.
 
Nu moda, nu părul, nu haina să fie
Culoarea femeii ce-i dă măreţie
Ci cinstea, credinţa, nădejdea, iubirea
În toate acestea să-şi vadă trăirea

Să-şi crească copii în spirit divin
Să aibe un cuget curat şi senin
Să-şi iubească soţul cum i se cuvine
Să fie exemplu la rău şi la bine.
 
Mai presus de toate ţinta ei supremă
Dumnezeu să-i fie şi viaţa eternă
Spre desăvârşire cugetul să-ndrepte
Şi-ntâlnirea sfântă cu drag s-o aştepte.,

De tânără eşti, primeşte ce-ţi spun
Nu fă multe staţii pe-al vieţii drum
Căci ochii te-ndeamnă mereu ca să stai
Nu le da crezare, goneşte spre Rai.
 
Celor mai în vârstă le-adresez un sfat
Fiţi mereu alături lângă-al vost' bărbat!
Nu poveşti sau basme să aveţi pe buze
Nu vorbiţi de alţii, astea nu sunt scuze.

Ci mereu îndemnuri, cuvinte potrivite
S-aveţi din belşug în cazuri ivite,
Să stingeţi focarul, s-ajutaţi la greu
Şi-n inima voastră să stea Dumnezeu.
 
Căutaţi ca-n toate s-aveţi gingăşie
Nu pe termen scurt, ci chiar pe vecie
Să luptaţi cu arma dragostei divine
Să doriţi în viaţă tot ce este bine.

Dorim ca femeia, „Femeie" să rămâie
Acest nume scump să-l poarte pe vecie
Să nu-l murdărească cu nimic nicicând
Nici printr-o vorbire, purtare sau gând!
 
Să nu uite însă că dintr-o coastă este
Bărbatu-i este capul şi cel ce o iubeşte
Să-şi amintească-n toate de Creatorul său
Că nu-i un om oricare, ci însuşi Dumnezeu.

Te rugăm Isuse să ai în vedere
Ca tot ce-i femeie să aibe putere
Să-şi poată păstra steagul tot mai sus
S-ajungă în ceruri, unde lacrimi nu-s.
Amin 

PUTEM AVEA SURPRIZE?

Tot ce gândim şi ce facem pare ca ceva normal
Evităm s-avem surprize în al vieţii mare val
Dar treziţi din somnul nostru, începând cu primii paşi
Se ivesc multe probleme la care suntem părtaşi

Ni se pot întâmpla multe: Nedorite sau fireşti
Ceva ce trece uşor sau mai grav, ce nu doreşti
Astfel când plecăm de-acasă riscul e cu mult mai mare
Şi la orice pas greşit, e risc de accidentare

Nu în orice situaţii, vinovaţii suntem noi
Ci sunt surse diferite, fiecare de alt soi
Deseori plecăm cu trenul spre staţia ce-o dorim
Dar o linie defectă ne va-ncurca să sosim

Nu vorbesc de catastrofe când o droaie de vagoane
S-au făcut claie, grămadă încărcate cu persoane
Nu suntem în siguranţă nici chiar în maşina noastră
Căci explozia de pneuri e gata să ne-nsoţească

Pot conduce eu cu grijă dacă alţii nu-s atenţi
Fiind plini de băutură,devenind oameni demenţi
Neatenţia de-o clipă plăteşte tributul greu
Victimile pot fi alţii , victimă pot fi chiar eu!

Nici în autobuz nu este siguranţă pe deplin
Căci cunoaştem cazuri grave cu durere şi cu chin
Zeci de călători sfârşit-au altfel de cum şi-au dorit
Unii sunt în veşnicie , alţii au de suferit.

În vapor de vă ve-ţi duce pericolul e cumplit
Căci pe apă pot s-apară cazuri de ne-nchipuit
Furtune şi uragane, stânci sub apă sau gheţari
Poate izbucni vulcanul producând pagube mari

Şi în aer cu-avionul nu vei fi în siguranţă
Căci un defect sus în aer te lasă fără speranţă
Şi în loc să vii în jos spre oameni şi spre pământ
Vei ajunge-n altă parte: Sau un demon sau un sfânt

Fiindcă astfel de surprize ne pot aştepta oricând
Să ne pregătim temeinic cât mai suntem pe pământ
Să ne împăcăm cu Domnul, să-i fim fii adevăraţi
Şi să ne păstrăm în toate: Sinceri, devotaţi, curaţi

Ajută-ne acum Doamne ca să medităm mereu
Că în orice-mprejurare noi avem un Dumnezeu
Numai El întinde mâna când vine necazul, criza
Şi într-un mod măreţ, tainic, El înlătură surpriza.
Amin


BIRUINŢA SFÂTĂ

Te văd prin ceaţa vremii, creştine, pe pământ!
Tu lupţi, ştiind că-n lupta sfântă, vei fi neînfrânt,
Căci este cu tine Domnul, Stindardul tău de-avânt,
Ce-ţi dă biruinţa-nscrisă-n veşnicia Cuvântului sfânt.

Credinţa-n valuri de sfântă lumină-ţi umple sufletul
Şi-un fluviu larg de sfinte speranţe te-mpresoară,
Căci lacrimile tăinuite ţi-au spălat din tine tot lutul
Şi floarea de lumina bucuriei în suflet ţi se coboară.

Pot năvăli, de-acuma, talazurile mari de ură pătimaşă,
Minciuni întunecate, cu vorbe găunoase ivite din abis,
Tu, bunul meu frate, cu conştiinţa pură, în alba ta cămaşă,
Rămâi de-apururi credincios şi treci prin viaţă ca prin vis!

Triumful luptei tale l-a pregătit chiar Mântuitorul Isus;
Şi-n marşul pe pământ, tu mergi cu curaj, tot înainte,
Privind la farul de credinţă, tu ai o cale dreaptă înspre Sus;
Şi nimic nu te mai opreşte pe drumul spre al tău Părinte!...



CINE EŞTI TU?


Nu poate nimeni ca să Te descrie
Aşa cum eşti PUTERE şi CUVÂNT 
Ai fost, eşti şi vei fi în veşnicie
Isuse, Miel Jungheat şi FIU PREA SFÂNT.

Eşti Trandafirul din Saron şi Crinul 
Imaculat, din vale, lângă râu 
Luceafărul ce luminezi seninul, 
Tu eşti simbolul bobului de grâu.

Eşti Adevăr şi Cale şi Viaţă,
Eşti Dumnezeu a toate Creator, 
Eşti Soare ce răsari de dimineaţă
Şi-aduci lumină-n suflet tuturor.

Eşti fără de-nceput, iar Universul 
A fost creat doar prin cuvântul Tău 
Şi astrelor Tu le-ai rânduit mersul 
Şi fiecare-şi ţine drumul său.

Fiinţa mea nu poate să cuprindă
În mărginirea ei nemărginirea Ta, 
Naintea Ta făptura-mi tremurândă 
Cu fruntea la pământ doar poate sta.

Eşti Salvatorul ce-mi luă povara 
Amară de ruşine şi păcat 
Ai suferit în locul meu ocara, 
Crezând în jertfa Ta am fost iertat.

De-atunci eşti Domnul meu, Mântuitorul 
Şi-n faţa Ta mă-nchin şi Te slăvesc, 
Eşti dătătorul vieţii şi izvorul 
De binecuvântări şi Har ceresc.

Viaţa-ntreagă vreau să-ţi cânt doar Ţie, 
Să Te înalţ şi să Te preamăresc, 
Nădăjduind că voi fi-n veşnicie 
Cu Tine, Domnul meu, că Te iubesc.
 

Pacatul obisnuintei

Dumnezeu Atotputernic ce din ceruri ne priveşte
Ştim că este plin de milă, astfel El ne izbăveşte
Ne ridică din mocirlă, ne fereşte de păcat
Înnoieşte viaţa noastră şi alungă ce-i stricat.

Doamne Mare eşti în toate, Blând, Milos, Nemărginit
Faci din oameni de nimica fii ai cerului slăvit
Îi numeşti fii de nădejde, sfinţii Tăi de pe pământ
Le-ai promis în veşnicie loc în cerul Tău preasfânt

Iată-ne ajunşi Isuse pocăiţi cum am dorit
Inima în noi tresaltă şi te vrea mereu slăvit
Dragostea dintâi e-nfloare, viaţa noastră scânteiază
Trupul cântă pentru Tine, sufletul mereu veghează.

Suntem mândri că în inimi stă stindardul Lui Hristos
Nu pierdem vremea degeaba, trăim timpul cu folos.
Îndemnăm pe toţi să vină la Slăvitul Împărat
Care poate ca să ierte orice om, orice păcat.

Nu putem descrie totul: Starea, traiul, bucuria,
Pacea, liniştea din suflet, biruinţa şi tăria.
Negreşit că fiecare le simţim încă la fel
Şi aceasta ne uneşte spre o ţintă, spre un ţel.

Doamne, mare eşti în toate, mare deci să ne rămâi
Şi-ntr-o stare veşnic sfântă, am dori ca să ne ţii
Du poporul Tău pe culme, dă-ne `nalta însuşire
De-a porni cu tot elanul spre a Ta desăvârşire.

Fă-ne însă să pricepem un păcat ascuns şi tainic
Un păcat la fel ca altul, cu un rezultat amarnic
E-un păcat ce nu se vede ci doar cu ochii credinţei
Zărindu-l îl poţi afla: ,,Păcatul obişnuinţei''.

Greu e Doamne ca s-o spunem că de multe ori în viaţă
Chiar venind în Adunare suntem reci: Un sloi de gheaţă
Fă să ştim cu toţi acuma că în lumina credinţei
Nu e altceva decât: Păcatul obişnuinţei

Ne obişnuim cu-un nume: ,,POCăIT''se cheamă el
Şi mascaţi sub acest nume facem lucruri fel de fel
Iar în loc de pocăinţă zilnică sau chiar mai mult
Privim spre-o idee veche: ,,Eu sunt pocăit şi cult''

,,POCăIT'', nu-i doar odată, ci mereu când tu greşeşti
Să-i ceri Domnului iertare şi să-i spui că te căieşti
Dar de vrei să rezolvi altfel problemele pocăinţei
Înseamnă că ai în tine: ,,Păcatul obişnuinţei''.

Orice lucru mic sau mare deviat în mod voit
De la sfânta-nvăţătură şi de Biblie croit,
Orice faci de unul singur, împlinind pofta dorinţei
E păcatul zis dar tainic: Păcatul obişnuinţei.

Chiar dacă la ora zece la Biserică apari
Motivat de mici probleme sau chiar de probleme mari
Chiar dac-ai avea scutire de protejarea fiinţei
Acesta e tot păcat: Păcatul obişnuinţei.

Dacă eşti în Adunare şi ţi-ai făcut obicei
Ca în timp ce alţii cântă, tu doar să priveşti la ei
De confunzi lucrarea sfântă cu lucrările şedinţei
Această anomalie-i: Păcatul obişnuinţei.

El n-are clasificare, nici păcat mare, nici mic
Dar are ca plată moartea şi pururi un chin veşnic
Verifică-te acuma de ai dragoste, credinţă
Sau acestea sunt formale: Aşa din obişnuinţă.

Curăţeşte-ţi Doamne turma şi fă o verificare
Ca să faci din fiecare minunate mădulare
Puse-n slujba Ta cu totul, fără patimi şi păcat
Să putem purta un nume de ,,Popor răscumpărat''.
Amin

O iubire

O iubire atât de mare
A venit din cer de sus,
Sa ne scape de pierzare,
Prin jertfirea lui Isus.

O iubire jertfitoare
Cum e cea din Duh ceresc,
Nu îi lasa la pierzare,
Pe acei ce-n har traiesc.

O iubire mare, sfânta
Ca si cea din Dumnezeu,
Nu se las-a fi înfrânta,
Chiar de lupta mult din greu.

O iubire ce-i venita
Din Nemarginit la noi,
Nu va fi de rau înfrânta
Printre trasnite si ploi.

O iubire minunata
Cum e cea a lui Cristos,
Nu se poate-a fi lasata
Sa n-ajunga de folos.

E timpul tot mai greu

De ce sunt tristă, Tată,
Şi-amarul mă doboară des ?
De ce n-am pace câteodată ?
Mă-ntreb adesea şi oftez.

De ce, când e să merg ‘nainte,
Satan mă ţine tot pe loc ?
De multe ori, sunt slabă pe Cale
Şi zic, Doamne, nu mai pot.

E greu să mergi ‘nainte, frate,
Nu e uşor să biruieşti,
Dar luptă, nu te da deoparte,
De vrei Raiul sa mostenesti!

E ziua de trezire acum,
Domnul ne cere să veghem,
Ca la sfârşitul alergării
S-obţinem cununa nemuririi.

Se merită să lăsăm totul,
Ce ne mai leagă de Pământ,
Pentru o viaţă nesfârşită,
Împreună cu Domnul Sfânt.

Să nu uităm de fraţii noştri,
Să plângem pentru ei mereu,
Ca să se-ntoarcă către Domnul,
Să nu ajungă-n chinul greu.

Ascultă-ne, Doamne, şi pe noi,
Răspunde-ne, când Te chemăm !
Şi fii cu noi până la capăt,
Prin vânturi, valuri şi nevoi !

E timpul tot mai greu acuma,
În vremea care va urma,
Puţini vor ajunge la ţintă,
Dar luptă-ntruna, nu ceda !

Căci, ce te-aşteaptă după luptă
E bucurie eternă, nu uita !
Vei rămânea o veşnicie
Cu Isus în Cer, la nunta Sa.

- Am Intristat pe Domnul Am întristat pe Dumnezeu Cârtind la viaţa mea amară Dar n-am crezut că este rău Să murmur în umbletul meu! Sau că-i un lucru de ocară. Am întristat pe Dumezeu Prin fapta mea cea egoistă Şi n-am văzut nimica rău, c-am adunat aici mereu Şi n-am văzut fiinţa tristă! Am întristat pe Dumnezeu Având de toate în hambar Dar n-am crezut că eul meu Renunţă chiar la Dumnezeu Rămânând rece, şi amar. Dar iată Domnul a venit Cu glasul Lui cel iubitor, Din dragoste El mi-a şoptit Când m-a văzut că-s rătăcit Ascultă fiu rătăcitor! Pământul tot Îmi aparţine Cu tot ce este-n Univers Ia seama dar şi fă doar bine Să nu ajungi dat de ruşine, Înaintea Celui ce-a dat mers. De vrei să trăieşti fericit Priveşte-n jurul tău cu milă La cel ce este greu trudit Şi nare sprijin pe pământ Tu să îi fii a lui movilă. Să caute Biblia ce-nvaţă Cum coborâ-ta Mântuirea, Să caute-al cerului povaţă Ce ne mai dă azi o speranţă Găsind în ea nemărginirea. Şi câştigând un suflet nou Vei dobândi eternitatea Pentru acel născut din nou În cer se-aude un ecou Căci a găsit Divinătatea. Şi v-a ajunge-n nemurire În Ţara de noi mult dorită Noi toţi vom fi în strălucire Cu-Acela din nemărginire Dorinţa v-a fi împlinită. Poezii Crestine - Am un Nume Eu nu stiu,Doamne cine sunt si nici ce sunt anume venit-am pe acest pamânt sa-mi dai din nou un nume Am fost odata-acolo, sus Te cunosteam odata aveam si chip si nume pus si-o vesnicie data Eram in Duhul Tau de tot în scânteieri de stele stiam ca stiu ,stiam ca pot sa ma numesc prin ele eram in Duhul Tau cel viu ma cunosteam pe mine suflarea Ta m-ai pus sa fiu si ma numeam prin Tine M-am ratacit apoi în lut m-am despartit de îngeri si m-am uitat când am trecut prin valea cea de plângeri Dar chiar de nu stiu cine sunt eu stiu ca nu-s din lume si chiar de-s astazi din pamânt în ceruri am un Nume...